Pe această pagină
Mulți locuitori ai Sectorului 2 au părinți, frați sau copii care trăiesc în străinătate. Când în țară trebuie făcută o succesiune, o vânzare sau un partaj, întrebarea este aceeași: trebuie să vină persoana din străinătate la notar, sau se poate rezolva de acolo? De cele mai multe ori se poate, printr-o procură. Există însă reguli de formă care, ignorate, duc la respingerea actului în România.
Trei variante pentru un act făcut din străinătate
| Variantă | Avantaj | La ce să fiți atent |
|---|---|---|
| La o ambasadă sau un consulat al României | Actul este românesc și se folosește în România fără apostilă | Programarea se face din timp; nu toate consulatele au aceeași disponibilitate |
| La un notar din țara de reședință | Uneori mai rapid și mai aproape | Trebuie apostilă (sau supralegalizare), traducere autorizată și o formă acceptată în România |
| Deplasarea în țară | Actul se semnează direct la notarul din România | Costuri și timp de drum |
Procura la consulat
Misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României pot îndeplini acte notariale, inclusiv autentificarea procurilor și a declarațiilor. Ele nu pot autentifica însă acte între vii prin care se transmite proprietatea, de exemplu vânzarea unui imobil – pentru acestea se dă o procură. Un act făcut astfel are aceeași valoare ca unul autentificat de un notar din România și nu are nevoie de apostilă pentru a fi folosit în țară. Este, de regulă, cea mai sigură variantă pentru procuri de vânzare, cumpărare, succesiune sau partaj.
Pregătiți dinainte textul procurii sau, cel puțin, datele exacte: identitatea mandatarului, actele pe care le poate face, identificarea completă a bunului (adresă, număr de carte funciară, număr cadastral). Notarul din România care va folosi procura vă poate spune ce puteri trebuie să conțină, ca să nu fie nevoie de o a doua procură.
Procura la un notar străin: apostila și traducerea
Dacă alegeți un notar din țara în care locuiți, actul trebuie făcut valabil pentru România:
- Apostila – pentru statele care sunt parte la Convenția de la Haga din 5 octombrie 1961 privind suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, actul primește apostila, aplicată de autoritatea competentă din statul în care a fost emis.
- Supralegalizarea – pentru statele care nu sunt parte la Convenție și cu care România nu are un tratat de scutire, actul trece printr-o procedură de supralegalizare, de regulă mai lungă.
- Traducerea – actul redactat în limbă străină se traduce în limba română de un traducător autorizat de Ministerul Justiției, iar semnătura traducătorului este legalizată de un notar.
Atenție la formă: unele acte, precum vânzarea unui imobil, cer în România formă autentică, iar procura pentru un asemenea act trebuie dată tot în formă autentică. În unele state, notarul doar legalizează semnătura, fără să autentifice conținutul actului. O astfel de procură poate fi refuzată în România. Înainte de a semna în străinătate, cereți notarului din România să confirme că forma va fi acceptată.
Între statele membre ale Uniunii Europene există reguli care scutesc anumite documente publice de apostilă (de exemplu, unele acte de stare civilă), dar aceste scutiri nu acoperă automat toate actele notariale. Verificați fiecare caz.
Acte făcute în România pentru a fi folosite în străinătate
Situația inversă apare des: un act notarial din România trebuie prezentat unei autorități din altă țară. În acest caz, apostila se aplică în România. Pentru actele notariale, potrivit Legii notarilor publici, apostila (sau, după caz, supralegalizarea) se aplică de Camera Notarilor Publici în a cărei circumscripție funcționează notarul care a întocmit actul – pentru notarii din București, Camera Notarilor Publici București. Notarul vă poate spune ce pași urmează.
Revocarea unei procuri
O procură poate fi revocată oricând de cel care a dat-o. Revocarea procurilor autentice se înscrie în Registrul național notarial de evidență a procurilor și revocărilor acestora (RNNEPR), pe care notarii îl verifică înainte de a folosi o procură. Dacă revocați o procură la consulat sau la un notar, întrebați cum se face înscrierea în registru și anunțați și mandatarul, ca să nu mai folosească procura.
Pași recomandați
- Stabiliți cu familia din țară ce act urmează să se facă (vânzare, succesiune, partaj, ipotecă).
- Cereți notarului din România care va întocmi actul lista puterilor pe care trebuie să le conțină procura.
- Alegeți varianta: consulat sau notar local cu apostilă și traducere.
- Trimiteți originalul procurii în țară; notarul din România reține de regulă originalul sau o copie legalizată.
- Verificați să nu existe o revocare anterioară sau o procură concurentă.
Procura obișnuită, legalizările și traducerile simple sunt explicate pe alt site din rețeaua noastră. Aici am insistat pe actele trimise din străinătate. Dacă procura este pentru o succesiune veche, vedeți și ghidul despre succesiunea tardivă; pentru împărțirea bunurilor, ghidul despre partajul voluntar. Ne puteți scrie prin formular pentru a verifica textul unei procuri înainte de semnare.
Întrebări frecvente
Procura făcută la consulatul României trebuie apostilată?
Nu. Actul consular este un act românesc și se folosește în România fără apostilă. Dacă este redactat în limba română, nu are nevoie nici de traducere.
Cât timp este valabilă o procură?
Legea nu impune o durată generală; procura poate prevedea un termen. În practică, unele bănci sau unii notari pot cere confirmarea că procura nu a fost revocată, mai ales dacă este veche.
Pot semna actul de la distanță, prin video?
Ca regulă, autentificarea unui act cere prezența dumneavoastră în fața notarului sau a funcționarului consular. Întrebați notarul dacă, pentru actul dumneavoastră, există între timp o procedură electronică aplicabilă.
Ce fac dacă țara în care locuiesc nu aplică apostila?
Actul trebuie supralegalizat, cu excepția cazului în care un tratat bilateral îl scutește. Varianta mai simplă este, de obicei, consulatul României.